Sponsor al rugby-ului românesc:

Oamenii buni şi întâmplările fericite (o altfel de cronică de meci)

Avem tot mai mulţi oameni buni în jurul nostru. Ei nu trebuie să fie neapărat bărbaţi de esenţă tare. Sunt oameni care ne fac ziua frumoasă. Iar dacă mai avem puterea de a vedea şi întâmplările pozitive din jurul nostru, putem vorbi despre zile fericite. De la şoferul de taxi care povesteşte cum a jucat şi el rugby şi cât de frumos e acest sport, până la cei câţiva prieteni din tribunele unui stadion de rugby, oamenii buni sunt peste tot. Trebuie doar să-i vezi. La fel cum se întâmplă şi cu momentele fericite. Ele există, trebuie doar să le laşi să-ţi facă ziua mai senină.

Sâmbătă a fost o zi bună. A început la 16.50, cu întârziere, în taxiul către stadionul Arcul de Triumf. Mergeţi la rugby? Aşa au pornit istorisirile. Cum a început dragostea faţă de rugby, tristeţea renunţării la practicarea jocului şi plăcerea de a urmări un meci bun.

Ajungem la meciul dintre Stejarii Bucureşti (echipă formată pentru jocurile din competiţia Challenge Cup, din membrii echipelor campionatului intern) şi Crociati Rugby. După înfrângerea din prima confruntare, suferită împotriva celor de la Leeds, ai noştri trebuie să facă un meci frumos şi să-i învingă pe italieni. Ne aşezăm în tribune cu o mică întârziere şi scorul este deja 3-0 pentru Stejarii. Îi batem, sunt un pic mai slabi decît ăia de la Leeds, se aude în spate. Italienii de la Crociati înţeleg parcă ce spune domnul bătrân. Ţin să îl contrazică. După un început bun al băieţilor noştri (9-0 în minutul 14), pierdem tot mai mult teren, ajungând să fim conduşi în minutul 44 cu 13 la 12. Începem deja să ne gândim la finalul meciului anterior iar asemănările nu aduc deloc veşti bune. Cu toate acestea, cu o putere şi o îndârjire de lăudat, chiar şi de nu ar duce la victorie, stejarii forţează şi sunt, de mai multe ori, aproape de a marca un eseu. Dar cronometrul arbitrului grăbeşte parcă timpul şi îndârjirea se transforma în disperarea neputinţei. Pentru cei din public, fiindcă pe teren nu există nici disperare, nici neputinţă. Şi nici timp prea puţin. O demonstrează Nicolae Cătălin, cu un eseu înscris în ultimul minut de joc. Tabela devine prietenoasă, cronometrul se pregăteşte de veşti bune iar în tribune, ei bine, aici, oamenii buni apreciază şi recunosc o zi fericită. Stejarii Bucureşti-20, Crociati Rugby-19.

Mulţumirile ar trebui să se îndrepte către băieţii care au demonstrat pe teren că nu există timp prea puţin, nici disperare, nici resemnare. Sâmbătă a existat doar o echipă de bărbaţi de esenţă tare, care au jucat rugby, cu tot ce e mai frumos în sportul ăsta: spectacol, răsturnări de scor, îndărjire, tehnică, strategie, oameni buni şi întâmplări fericite.

Sura fotografiei şi alte fotografii de la meciul de sâmbătă puteţi găsi pe contul Picasa al lui Jack Rider.

Lasă un răspuns

Connect with Facebook