Sâmbătă, 13 noiembrie, ora 19.30. În La Scînteia încep să se adune emoţii. Intră de pe strada Ferdinand, sub forma unor foşti jucători de rugby, sau simpli suporteri. Se vede un steag al României. Unde îl aşezăm? Aici, sub televizor, trebuie să fie vizibil.

Ora 19.50, La Scînteia. Atâtea emoţii în pub-ul ăsta, încât nu mai ai unde te aşeza. Încep să se audă voci influenţate de tensiunea meciului: Hai, băieţi! Îi batem, nu avem cum să nu-i batem! Hai, România!

Ora 20.00, se cântă imnul. În La Scînteia e atât de multă tensiune, încât îţi dai seama că sportul ăsta e mai iubit decât fotbalul. Nu iubit de mai mulţi, ce-i drept, dar cu mai multă intensitate şi respect. Totuşi, e incredibil cât de mulţi oameni sunt în La Scînteia.

Se cântă imnul, se fluieră începutul meciului. Ai noştri se aruncă peste adversari. Placaje incredibil de curajoase şi simţim cum le transmitem energie băieţilor. Se mai aude câte un srâşnit din dinţi la incursiunile rare, dar dătătoare de palpitaţii ale Uruguay-ului. Conducem tot meciul, greşim, ce-i drept, dar putem…putem. Minutele se scurg şi reuşim „doar” un egal.

La finalul meciului, în pub-ul La Scînteia e linişte. Doi stau cu privirile aţintite în plasma fixată şi ea, de uimirea egalului parcă, în perete. Îi batem acasă la noi, se aude o voce trezită din tot visul ăsta emoţionant. Corect! Să-i vedem pe terenul nostru, cu noi în tribune. Suporterii stejarilor încep să zâmbească: mai e un meci, ne calificăm. O să împingem cu ei la grămezi, o să-i ridicăm la tuşe, o să facem ultimii metri pentru un eseu!

Suntem tot mai mulţi care credem în rugby. Sunt tot mai multe voci care vă încurajează, băieţi: Hai România! Hai Stejarii!

PĂRERILE SUPORTERILOR:

Am avut emoţii de fiecare dată când un jucător de-al nostru primea îngrijiri. Am avut emoţii la fiecare încercare de transformare, la fiecare fluier al arbitrului. Dar am avut incredere în băieţi şi cei din pub m-au ajutat să trec peste emoţii, pentru că şi ei, la rândul lor, au suferit împreună cu mine în timpul meciului. – Cezar Vasile

Pentru prima dată după foarte mult timp, băieţii noştri m-au făcut să mă simt mândru că sunt român, au demonstrat că reprezintă o forţă. Aştept cu nerăbdare returul din România, de pe 27 noiembrie, când, cu siguranţă vom bea de fericire că suntem la cupa mondială. Cinste lor, cinste stejarilor! – Andrei Cismaru

Meciul cu Uruguay mi-a trezit o emoţie de care mereu mi-e dor. Pentru această emoţie, ţin să le mulţumesc băieţilor! Sunt mai mult decât sigur că pe 27 ne vom bucura cu toţii pe stadionul Arcul de Triumf de calificarea la Cupa Mondială din Noua Zeelandă! 🙂 – Adi Zăbavă

Prima repriză excelentă mi-a dat toate motivele de care aveam nevoie pentru a fi încrezător că vom da tot ce avem mai bun în retur. Lăsaţi emoţiile pentru noi, voi concentraţi-vă la meci. Hai Stejarii! – David Pripas

Am trăit meciul cu sufletul la gură pentru că aş fi vrut să avem un avans mare de puncte pentru a fi mai uşor la Bucureşti. Băieţii nu s-au mişcat rău, mi-au plăcut, păcat că nu a rămas diferenţa aceea de scor. Sper să câstigăm pe 27, să ne calificăm la mondiale.”Andrei RHN

Înainte de meci, agitaţie mare, pregătiri intense – să ne luăm rezerve de bere ca să nu ne ridicăm în timpul meciului, să ne asezăm cât mai comod şi cât mai aproape de TV etc. “Nu scăpa mingea”, “hai, Carpo”, “hai acuma”, “ce-a scăpat-o”, “transformare” – cam asta am auzit tot timpul meciului. Eu cred ca a fost bine ce s-a întâmplat pe teren şi tare aş vrea să văd şi returul pe Arcul de Triumf. Hai România!Mădălina Mezdrea
Am trăit meciul pe telefonul mobil. Urmăream evoluţia băieţilor pe un live text care îşi făcea update din 10 în 10 minute. Nu pot să descriu cum ne bucuram cu toţii când îi anunţam că suntem la conducere şi dominăm. Abia aştept meciul de la Bucureşti. Voi fi pe stadion. Vom face galerie. Vom fi alături de băieţi! – Vlad Dulea

Lasă un răspuns

Connect with Facebook