Continut de esenta tare:

Şi bărbaţii de esenţă tare plâng câteodată

În 2010, Lucian Bute şi-a apărat în două rânduri centura de campion mondial la versiunea IBF. Pe 17 aprilie l-a făcut knock-out pe Edison Miranda, iar pe 15 octombrie l-a îngenuncheat şi pe americanul Jesse Brinkley.

După 3 ani de când a devenit campion mondial învingându-l pe Alejandro Berrio, Bute şi-a apărat centura de 6 ori, obişnuindu-ne cu ideea că nimic nu-l poate pune jos, nimic nu-l poate face să plângă. Nimic, cu excepţia momentelor când Lucian vorbeşte despre cea care i-a dat viaţă, sau despre România. Scena în care, după meciul în care a câştigat titlul mondial, Bute mulţumeşte cu ochii în lacrimi mamei lui, este dovada de esenţă tare dată de marele sportiv român.

Cam asta înseamnă, de fapt, un bărbat de esenţă tare. Puterea să-ţi recunoşti momentele de sensibilitate, dar şi capacitatea de a lupta până la epuizare pentru ce-ţi doreşti. Lucian Bute este campion nu numai al boxului, ci şi al bunului simţ şi al modestiei. Lucian Bute vorbeşte corect româneşte, are o viaţa extrasportivă exemplară, îşi respectă adversarii şi îi învinge dând dovadă în permanenţă de fairplay: le strânge mâna înaintea luptei şi după knock-out.

Lucian Bute este de esenţă tare, fiindcă este un exemplu de sportiv şi, mai presus de toate, de bărbat.

Respectăm şi vorbim despre bărbaţii de esenţă tare!

sursă foto: campioniiromaniei.ro

Un răspuns la Şi bărbaţii de esenţă tare plâng câteodată

  1. Chris Jordan spune:

    Jos palaria Lucian! Chapeau!

Lasă un răspuns

Connect with Facebook