Continut de esenta tare:

Construirea imposibilului

Etichete:,

Ţi-ai imaginat vreodată cum ar fi fost să trăieşti în 1800 şi să fii nevoit să-ţi faci fundaţia la casă? Dar la un pod? Dacă acum ai acces la o groază de maşinării şi muncitori specializaţi, gândeşte-te că pe-atunci singurele unelte de săpat disponibile erau găleţile, lopeţile şi uneori dinamita.

Pe la sfârşitul secolului 19, s-a decis construirea podului Brooklyn Bridge care lega New Yorkul de Brooklyn. Proiect grandios pentru acea perioadă ţinând cont că la acea vreme unul din patru poduri se prăbuşea. Pentru a îngreuna şi mai mult munca celor implicaţii, turnurile de rezistenţă trebuiau făcute în apă.

Crearea fundaţiei sub apă implica folosirea unui cheson (construcţie din lemn sub formă de cub ce ajută la pomparea apei) la jumătatea dimensiunii unui bloc. Pentru fixare muncitorii au fost nevoiţi să sape 14 metri în albia râului până la stratul de rocă. Lucrul în mediul umed şi întunecos a dus la moartea a 27 de oamenii printre care şi inginerul fondator al proiectului, John Roebling. Dar lucrările au continuat conform planului.

Frank Harris, un tânăr irlandez a fost atras de această contrucţie grandioasă şi a decis să se alăture echipei. Contrar sfaturilor primite de la muncitori, el a decis să încerce munca în cheson.  Pentru a asigura condiţiile normale de muncă aer curat trebuia permanent pompat în interior, lucru care de multe ori nu se întampla.

Astfel nu după mult timp începeau durerile de cap şi permanentele stări de discomfort. Frank fusese sfătuit să stea maxim o lună iar tot timpul liber să-l petreacă la aer curat. În timp ce lucrau în cheson unul din colegii săi, a căzut la pământ dintr-o data şi a început să aibă convulsii. Acesta a fost momentul decisiv pentru Frank, de a renunţa.

În 1884, la un an după finalizarea podului, P. T. Barnum a spulberat toate îndoielile legate de siguranţa şi stabilitatea acestui pod, când a defilat cu 21 de elefanţi de la un capăt la altul.

Lasă un răspuns

Connect with Facebook